Destinație: Prefață
Destin: Capitolul I
Destin: Capitolul II
Destin: Capitolul III
Destin: Capitolul IV
Destin: Capitolul V
Nu știa ce să facă, unde să se ducă sau cu cine să vorbească. Deși nu era singura care părea să nu știe foarte bine ce să facă.
Un gardian de la poarta Abbey s-a uitat la mine și mi-a făcut semn cu atenția.
-Bună dimineața Fetiță. Vrei să ne dai o mână de ajutor? Ar trebui să mergi să vorbești cu el Șeriful McBride.
Am decis să fac ceea ce mi-a propus gardianul, date fiind indicațiile pe care mi le-a dat omul care stătea în primul coridor al mănăstirii, trebuie să fie McBride.
-Bună dimineața, ești McBride?
-Da, te trimit gardienii?
-Asa este. Vă stau la dispoziție pentru orice aveți nevoie.
Vorbeam mult timp. Cu el am înțeles că războiul se câștigă cu bătălii, marile armate au mărșăluit pe front în țări îndepărtate, în timp ce în țări țăranii și cetățenii se confruntă cu mici pericole care nu lasă câmpurile liniștiți, sunt lucruri mici, dar subminează încrederea locuitorilor regiunilor. Kobolds, Defias și animalele sălbatice erau o preocupare în zonă, iar McBride și oamenii săi erau dedicați să țină la distanță toate pericolele, deși a fost un efort lung, fără un scop clar.
Valea aceea închisă la sud de zidul adăpostea la nord o peșteră plină de ființe ciudate, nici oameni, nici rozătoare de mărimea unui copil, care a exploatat fără odihnă. McBride m-a trimis în acea peșteră pentru a o investiga și a ucide unele dintre acele creaturi.
M-am apropiat de unul dintre ei care era izolat, am apucat pumnalul strâns, sprijinind partea groasă de brațul meu și l-am atacat din spate, în acel moment m-am simțit puternic, puternic, așa cum nu mă simțisem niciodată în viața mea, fericit și speriat. timpul. Deși toate acele sentimente nu au durat mult, atât timp cât a fost nevoie de acea eroare să se întoarcă și să mă atace. Și acolo s-au încheiat toată euforia și fericirea mea. Se agita și nu știa ce să fac sau cum să mă apăr. Încetul cu încetul, nu știu cum, am reușit să-l termin. A căzut la pământ încă murind și a murit la picioarele mele. M-am așezat la picioarele lui, urmărind sângele îmbibându-se prin iarbă. Nu puteam exprima ceea ce simțeam, era o viață pe care o recoltasem, prima dintre multe pe care o voi încheia.
M-am ridicat și mi-am făcut treaba.
Când am terminat, m-am întors la McBride, care a răsplătit uciderile cu câteva monede. Mi s-a făcut o sumă mare, nu am avut niciodată atât de mulți bani în viața mea.
Când omul care tăbăcea pieile de pe lateral m-a sunat și mi-a dat o altă comandă, care, când am terminat, m-a răsplătit cu niște ghete, am înțeles în sfârșit cum merge totul, ce ar trebui să fac de acum înainte, mai întâi trebuia să obțin bani pentru a cumpăra o bucată mai bună din armura mea și poate un pumnal mai bun?
O tânără femeie îmbrăcată într-o rochie de culoare deschisă s-a apropiat de mine.
-Doriți să vă alăturați frăției noastre?
Ce? Ce a fost asta despre frăție? Ce le spun? A fost ea un trimis al neașteptatilor? Nu am avut impresia. Așadar, fără să știu foarte bine ce să fac, am preferat să refuz oferta.
-Nu, mulțumesc, e în regulă.
Și nu am primit niciun răspuns, s-a întors și a plecat.
Era furios?